Sări la conținut
    substantiv neutru

    Definiție AINeverificată

    Parte de vorbire care exprimă, de obicei, o acțiune, o stare sau un proces și se flexionează după mod, timp, persoană și număr.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    Cuvânt care arată ce face cineva sau ceva, ce se întâmplă ori în ce stare este.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    Un verb este cuvântul care spune ce face cineva, ce i se întâmplă sau cum este într-un anumit moment.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    Cuvântul care pune propoziția în mișcare.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    Cuvântul care acțiunea și face fraza meargă.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    Mai pe largNeverificată

    Verbul este partea de vorbire care exprimă în principal o acțiune, o stare, o devenire sau un proces. Într-o propoziție, el arată de obicei ce face cineva sau ceva, ce i se întâmplă ori în ce stare se află. În limba română, verbul se poate schimba după mod, timp, persoană și număr, iar în anumite forme poate marca și genul. Este un element central al comunicării, pentru organizează enunțul și leagă informațiile despre subiect, momentul acțiunii și felul în care aceasta este prezentată. Pe scurt, verbul este cuvântul care mișcare sau stare propoziției și ajută la exprimarea clară a ceea ce se face, se întâmplă sau se este.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    Definiții(1)

    VERB, verbe, s.n. 1. Parte de vorbire care exprimă o acțiune sau o stare și care se caracterizează prin flexiune proprie. 2. (Livr.; la sg.) Mijloc, fel de exprimare; limbaj; cuvânt. — Din fr. verbe, lat. verbum.

    Definiții din: DEX. Sursa: dexonline.ro

    DEX: Date preluate de pe dexonline.ro