Sări la conținut
    dex-ai.robeta
    Înapoi

    tută

    substantiv feminin

    Definiție AINeverificată

    Persoană considerată foarte proastă, nepricepută sau lipsită de judecată.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    Om despre care se spune că nu prea înțelege lucrurile și face prostii.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    O persoană cam prostuță, care nu se descurcă și nu pricepe mare lucru.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    Genul de om care ratează ideea chiar și când stă în fața lui.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    Persoană dusă de pe fir, care nu prea le are și o dă des în bară.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    Mai pe largNeverificată

    „Tută” este un cuvânt colocvial și jignitor folosit despre o persoană considerată foarte proastă, lipsită de pricepere sau de judecată. Se spune mai ales când cineva pare că nu înțelege lucruri simple ori face greșeli evidente. Termenul are un ton clar depreciativ și nu este neutru. În vorbirea curentă, poate sugera atât lipsă de inteligență, cât și neîndemânare, naivitate sau incapacitatea de a se descurca într-o situație obișnuită. Este folosit mai ales în registrul familiar și trebuie evitat în contexte formale sau atunci când se urmărește o exprimare respectuoasă.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    Definiții(2)

    1.T'UTĂ^2, tute, s. f. Instrument în formă de cilindru, folosit pentru a prinde și scoate țevile rămase accidental în gaura unei sonde. - Din fr. tute.
    2.T'UTĂ^1, tute, s. f. (Reg.) Persoană care vorbește vrute și nevrute; p. ext. prostănac, tont. - Et. nec.

    Definiții din: DEX '98. Sursa: dexonline.ro