Sări la conținut
    dex-ai.robeta
    Înapoi

    treabă

    substantiv feminin

    Definiție AINeverificată

    Activitate, sarcină sau lucru care trebuie făcut ori de care se ocupă cineva.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    Ceva de făcut; muncă sau sarcină.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    Un lucru de care te ocupi sau pe care trebuie să-l faci.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    Tot ce apare pe lista aia de făcut și nu se face singur.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    Chestia de rezolvat, munca sau problema de care te apuci.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    Mai pe largNeverificată

    „Treabă” este un cuvânt foarte folosit pentru a numi o activitate, o sarcină, o muncă sau, în general, un lucru care trebuie făcut. Se poate referi atât la ceva concret și practic, cât și la ocupația cuiva ori la ceea ce are de rezolvat într-un anumit moment. În limbajul curent, termenul apare și cu sens mai larg, pentru situații, probleme sau chestiuni care îl privesc pe cineva. De aceea, poate desemna atât munca propriu-zisă, cât și o obligație, o problemă de rezolvat sau un interes personal, în funcție de context.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    Definiții(1)

    TREÁBĂ, treburi, s.f. 1. Activitate, ocupație, îndeletnicire. ✧ Expr. A avea treabă = a fi ocupat. A-și căuta (sau a-și vedea) de treabă = a) a lucra conștiincios, cu sârguință; b) a-și vedea de lucrul său, a nu se amesteca în lucrul sau în problemele altora. A se afla în treabă = a-și face de lucru fără a fi nevoie, pentru a-și da importanță. 2. Muncă, lucru. ✧ Expr. A se lua cu treaba = a uita de ceva muncind. A se pune pe treabă = a se apuca serios de lucru. E treabă = e mult de lucru. 3. Ispravă, faptă. ✧ Loc. adj. De treabă = bun, cinstit, cumsecade; de omenie; de ispravă. (Pop.) Cu treabă = cu rost, cu socoteală, cu rânduială, cu măsură. ✧ Expr. Mare treabă! = (de obicei ir.) mare, important lucru! 4. Chestiune, problemă; interes, afacere. ✧ Expr. A avea treabă cu cineva (sau undeva) = a avea anumite interese cu cineva (sau undeva). A nu fi de nicio treabă = a nu folosi la nimic, a fi inutil. Ce treabă am (sau ai etc.) cu...? = ce mă ( sau te etc.) interesează?, ce mă (sau te etc.) privește? Nu e treaba mea (sau ta, sa etc.)! = nu mă (sau te, îl etc.) privește! A-și face treaba = a-și face interesele sau munca cuvenită. 5. (Reg.) Nărav, obicei, deprindere. 6. (Reg.) Împrejurare, situație. ✧ Expr. A fi (sau a sta) treaba așa (sau astfel) = a fi lucrurile așa cum sunt, a se prezenta în felul cum se văd. Se vede treaba că... = se vede că..., se pare că..., probabil. [Pl. și: trebi] — Din sl. trĕba.

    Definiții din: DEX. Sursa: dexonline.ro

    DEX: Date preluate de pe dexonline.ro