Sări la conținut
    dex-ai.robeta
    Înapoi

    persoană

    substantiv feminin

    Definiție AINeverificată

    Ființă umană considerată ca individ distinct.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    Om privit ca individ, separat de ceilalți.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    Un om, luat ca individ aparte.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    Un om cu buletin și identitate proprie.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    Un om în toată regula, văzut ca individ.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    Mai pe largNeverificată

    Persoană înseamnă o ființă umană privită ca individ distinct, cu identitate proprie. Cuvântul este folosit când vorbim despre un om anume sau despre oameni considerați fiecare în parte. Termenul apare frecvent atât în limbajul obișnuit, cât și în contexte mai formale, administrative sau juridice, unde accentul cade pe existența unui individ separat de alții. În multe situații, „persoană” este mai neutru și mai general decât „om”, deoarece subliniază ideea de individ, nu doar de ființă umană în sens larg. Poate desemna orice individ uman, fără a spune nimic despre vârstă, sex, profesie sau statut. Sensul de bază este stabil și foarte larg folosit în română.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    Definiții(1)

    PERSOÁNĂ, persoane, s.f. 1. Individ al speciei umane, om considerat prin totali­tatea însușirilor sale fizice și psihice; ființă omenească, ins. ✧ În persoană = a) loc. adj. și adv. însuși, personal, singur (fără intermediul cuiva); b) loc. adj. întruchipat, în carne și oase, personificat. ✦ (Înv.) Personaj (2). 2. (În sintagmele) Persoană fizică = om considerat ca subiect cu drepturi și cu obligații și care participă în această calitate la raporturile juridice civile. Persoană juridică (sau morală) = organizație, instituție etc. care, având o alcătuire de sine stătătoare și un patrimoniu propriu în vederea îndeplinirii unui anume scop admis de lege, este subiect cu drepturi și cu obligații, deosebit de persoanele fizice care intră în componența acestora. 3. Categorie grama­ticală specifică verbului și unor pronume (personal, reflexiv, posesiv, de întărire), prin care se indică vorbitorul, inter­lo­cutorul și orice obiect deosebit de vorbitor și de interlocutor; fiecare dintre formele flexionare ale verbului și ale unor pronume prin care se indică raporturile de mai sus. 4. (Rel.) Subiectul care este și își asumă în mod individual substanța comună a lui Dumnezeu: Dumnezeu este unu în trei persoane, Hristos este unu ca persoană. — Din lat. persona, germ. Person, fr. personne.

    Definiții din: DEX. Sursa: dexonline.ro

    DEX: Date preluate de pe dexonline.ro