Sări la conținut
    interjecție

    Definiție AINeverificată

    Interjecție care exprimă zgomotul unei lovituri, al unei căderi sau al unui impact brusc.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    Cuvânt spus ca arate ceva lovește, cade sau se întâmplă brusc.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    Se spune când ceva se izbește sau se întâmplă dintr-odată: „paf!”

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    Sunetul clasic pentru momentul când ceva o ia direct în plin: paf!

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    Interjecție pentru un impact scurt și direct, gen când ceva se întâmplă pe loc: paf.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    Mai pe largNeverificată

    Pafeste o interjecție onomatopeică folosită pentru a reda un zgomot scurt și brusc, de obicei produs de o lovitură, o cădere, o izbire sau un impact. Apare mai ales în vorbire, în povestiri vii și în texte care vor sugereze rapid efectul sonor al unei acțiuni. Prin extensie, poate marca și ideea de apariție sau producere bruscă a unui fapt: ceva se întâmplădintr-odată”, pe neașteptate. Are un caracter expresiv și imitativ, fiind folosit mai ales pentru efect de redare imediată a scenei.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    Definiții(1)

    PAF interj. 1. Cuvânt care imită zgomotul produs de o apăsare puternică, de o lovitură, de o pocnitură etc. 2. (Fam.; în expr.) A rămâne (sau a face pe cineva rămână) paf = a rămâne (sau a face pe cineva rămână) uimit, surprins, nemișcat. A face paf (pe cineva) = a uimi, a da gata, a învinge într-o discuție (pe cineva). — Onomatopee.

    Definiții din: DEX. Sursa: dexonline.ro

    DEX: Date preluate de pe dexonline.ro