Sări la conținut
    Înapoi

    ocupa

    verb conjugarea I

    Definiție AINeverificată

    A lua în stăpânire, a umple un spațiu sau un timp ori a avea o activitate, o funcție sau atenția cuiva.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    A lua un loc, un timp sau atenția cuiva; a avea ceva de făcut ori un anumit rol.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    A sta într-un loc, a umple un spațiu sau a ține pe cineva prins cu ceva; poate însemna și ai o funcție ori o treabă.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    A pune mâna pe loc, pe timp sau pe atenția cuiva.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    A lua pe sus un loc, niște timp sau focusul cuiva; uneori, și a ține o funcție.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    Mai pe largNeverificată

    Verbula ocupaare mai multe sensuri apropiate. Poate însemna a lua în stăpânire un teritoriu, un loc sau o poziție, temporar ori stabil. De asemenea, se folosește când ceva umple un spațiu sau o perioadă de timp. Prin extensie, „a ocupaînseamnă și a deține o funcție, un post sau un anumit rang. În altă folosire frecventă, se spune cinevaocupăpe altcineva atunci când îi reține atenția sau îl ține prins cu o activitate. Sensul exact se înțelege din context: poate fi vorba despre spațiu, timp, funcție sau control asupra unui loc. Este un verb foarte folosit, atât în limbaj obișnuit, cât și în contexte administrative, profesionale sau istorice.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    Definiții(1)

    OCUPÁ, ocúp, vb. I. I. Tranz. 1. A pune stăpânire pe..., a lua în stăpânire cu forța armată un teritoriu, un oraș etc.; a cuceri. 2. A lua (temporar) în stăpânire, a avea în folosință un imobil, un spațiu locativ. ✦ A se întinde pe o suprafață, a se situa. ✦ A reține, a rezerva. 3. A lua în primire, a deține un post, o funcție etc. ✦ Fig. A deține un loc într-o ierarhie. II. Refl. 1. A lucra într-un anumit domeniu, a avea drept ocupație sau profesie; a se îndeletnici cu... ✦ (Cu determinări introduse prin prep. „de”) A se consacra unei preocupări temporare. ✦ Tranz. (Înv.) A preocupa, a absorbi. 2. A se interesa, a se îngriji de cineva sau de ceva; a acorda atenție deosebită. — Din lat. occupare, fr. occuper.

    Definiții din: DEX. Sursa: dexonline.ro

    DEX: Date preluate de pe dexonline.ro