Sări la conținut
    dex-ai.robeta
    Înapoi

    intra

    verb conjugarea I

    Definiție AINeverificată

    A pătrunde într-un loc; a trece din afară înăuntru.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    A merge sau a veni înăuntru.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    A te duce într-un loc, din afară în interior.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    A face pasul magic de la ușă spre înăuntru.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    A băga pasul înăuntru.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    Mai pe largNeverificată

    „Intra” înseamnă, în sens de bază, a pătrunde într-un spațiu, a trece din exterior în interior. Se folosește când cineva sau ceva ajunge înăuntrul unei camere, clădiri, încăperi, zone sau al altui loc delimitat. Verbul poate avea și utilizări mai largi, apropiate de ideea de acces sau de participare: de exemplu, cineva poate intra într-un grup, într-o organizație, într-o conversație sau într-o anumită situație. În toate aceste cazuri, sensul central rămâne acela de trecere spre interior sau de includere într-un cadru. Este un verb foarte frecvent în limba română, folosit atât concret, pentru spații fizice, cât și figurat, pentru contexte sociale sau abstracte.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    Definiții(2)

    1.INTR'A^2, 'intru, vb. I. Intranz. I. (Despre ființe) 1. A trece din afară înăuntru, a merge dintr-un loc deschis într-unul închis (sau considerat ca atare); a se introduce, a se băga. * Expr. A intra în spital = a se interna. (Parcă) a intrat în pământ = a dispărut fără urmă. A intra în pământ (de rușine) = a-i fi foarte rușine. 2. Fig. A pătrunde, a se vârî, a ajunge la... A intra în amănunte. * Expr. A-i intra cuiva în voie = a-i face cuiva (toate) gusturile, a-i face pe plac. (Fam.) A(-i) intra cuiva (pe) sub piele = a câștiga bunăvoința cuiva prin fel de fel de mijloace. 3. A participa, a se băga, a se amesteca; a lua parte la o activitate. * Expr. A intra într-o belea (sau încurcătură, impas, necaz) = a avea de îndurat un necaz (sau o încurcătură etc.). A intra în horă = a începe să ia parte la o acțiune. A intra în vorbă cu cineva = a) a începe o discuție cu cineva; b) (pop.) a lega relații de prietenie, de dragoste cu o persoană de sex opus. A intra de serviciu = a începe garda la o unitate militară, la un spital etc. A intra în război (sau în luptă, în acțiune etc.) = a începe războiul (sau lupta etc.). ** A ajunge, a apuca (sau a fi pe punctul să ajungă, să apuce) o vârstă, o epocă etc. 4. (Urmat de determinări introduse prin prep. "în" sau "la") A îmbrățișa o îndeletnicire; a se angaja într-o slujbă. 5. A adera, a se înscrie, a fi admis într-o organizație, într-o asociație etc. II. (Despre lucruri, fenomene, idei etc.) 1. A pătrunde, a se înfige, a se băga; a străbate. Acul intră în pânză. Lumina intră pe fereastră. 2. Fig. A-și face loc, a se strecura; a ajunge în... * Loc. vb. A intra boala în cineva (sau în oasele cuiva) = a se îmbolnăvi. A intra frica (sau groaza, spaima) în cineva (sau în oasele, în inima cuiva) = a se înfricoșa, a se îngrozi. * Expr. N-a intrat vremea (sau n-au intrat zilele) în sac = mai este timp, n-a trecut vremea. A intra în (sau sub) stăpânirea cuiva = a ajunge în puterea cuiva. A-i intra (cuiva ceva) în sânge = a deveni un obicei, un act reflex, o necesitate. A intra în sufletul cuiva = a) a plictisi pe cineva cu amabilitățile sau cu insistențele; b) a deveni drag cuiva. 3. A avea loc; a încăpea. Cartea intră în servietă. ** (Mat.) A se cuprinde de un anumit număr de ori în alt număr. 4. (Despre materiale) A fi necesar, a trebui într-o anumită proporție spre a realiza un anumit produs. La acest palton intră stofă multă. ** A face parte integrantă (din ceva). 5. (În expr.) A intra la spălat = (despre țesături sau obiecte textile) a-și micșora dimensiunile prin spălare. A intra la apă = a) (despre țesături sau obiecte textile) a-și micșora dimensiunile la muierea în apă; b) (despre oameni) a ajunge într-o situație neplăcută, grea. 6. (Despre o lege, un pact etc.; în expr.) A intra în vigoare = a căpăta putere, a deveni aplicabil. 7. A începe executarea unei părți dintr-o bucată muzicală. [Var.: (pop.) într'a vb. I] - Lat. intrare.
    2.INTRA^1- Element de compunere însemnând "în", "între", care servește la formarea unor adjective și substantive. - Din fr. intra-, lat. intra.

    Definiții din: DEX '98. Sursa: dexonline.ro