Înapoi
este
Definiție AINeverificată
Standard
Formă de persoana a III-a singular a verbului „a fi”, folosită pentru a exprima existența, identitatea, starea sau apartenența.
Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.
Simplu
Cuvânt care arată că ceva sau cineva există, este într-un anumit fel ori se identifică cu ceva; formă a verbului „a fi”.
Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.
Colocvial
„Este” e forma de la „a fi” pe care o folosim când spunem ce este ceva, cum este sau că există.
Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.
Cu umor
Micul cuvânt care ține propoziția în picioare: spune ce e, cum e sau dacă e.
Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.
În limbaj urban
Mai pe largNeverificată
„Este” este forma de persoana a III-a singular a verbului „a fi”, unul dintre cele mai folosite verbe din limba română. Apare când vorbim despre un singur lucru, o singură persoană sau o singură situație: „El este”, „Casa este mare”, „Asta este problema”.
Prin această formă se pot exprima mai multe valori de bază: existența („Este cineva la ușă”), identitatea („Acesta este profesorul”), o stare sau o însușire („Apa este rece”) și apartenența ori clasificarea („Cartea este a mea”, „Mărul este fruct”).
Pentru că „este” este o formă flexionară, nu un cuvânt cu sens lexical independent în același fel ca un substantiv sau un adjectiv, definirea lui poate depinde de contextul în care apare.
Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.