Sări la conținut
    dex-ai.robeta
    Înapoi

    cu

    prepoziție

    Definiție AINeverificată

    Prepoziție care exprimă însoțirea, asocierea, mijlocul, instrumentul, modul, posesia sau alte raporturi între părți ale enunțului.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    Cuvânt care arată de obicei că ceva este împreună cu altceva sau că se face folosind ceva.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    Se folosește când spui că cineva ori ceva e împreună cu altcineva, are ceva sau face ceva folosind un anumit lucru.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    Micul cuvânt care le pune pe lucruri și pe oameni laolaltă.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    În limbaj urban

    Mai pe largNeverificată

    „Cu” este o prepoziție foarte frecventă în limba română. Ea leagă un cuvânt de altul și arată, în funcție de context, relații precum însoțirea, asocierea, posesia, modul, instrumentul sau caracteristica. Se folosește în construcții de tipul „vine cu fratele”, „scrie cu pixul”, „om cu răbdare”, „cafea cu lapte”. Prin urmare, poate indica faptul că ceva este împreună cu altceva, că o acțiune se face printr-un anumit mijloc sau că un obiect ori o persoană are o anumită trăsătură. Sensul exact nu este fix în mod unic, ci depinde de grupul de cuvinte în care apare. Tocmai de aceea, „cu” este un element gramatical de bază, folosit în foarte multe situații ale vorbirii curente.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    Definiții(1)

    CU prep. I. Introduce un atribut sau un nume predicativ: a) indică aso­cierea: casă cu livadă; b) indică conținutul: pahar cu bere; c) indică o posesiune sau posesori: mașinuță cu motor; d) indică o dependență, o legătură: rudă cu mine; e) indică o însușire: copil cu talent; f) indică instrumentul: călătorie cu avionul. II. Introduce complemente indirecte: ține cu echipa studențească. III. Introduce complemente circumstanțiale: a) de mod: câștiga cu acul; b) formează locuțiuni modale: cu duioșie, cu blândețe, cu ciudă, cu grijă, cu drag, cu fuga, cu binișorul; c) instru­mental: desenăm cu cărbune; d) sociativ: merg cu Irina; e) de cauză: nu mai auzea nimic cu atâta gălăgie; f) de timp: nu venea cu săptămânile. (Expr.) Cu anul (sau cu ziua etc.) = pe timp de un an (sau pe o zi etc.); g) cu substantivul repetat exprimă ideea de succesiune: zi cu zi; h) de relație: e artist numai cu numele. IV. Formează loc. conj. și prep.: cu toate acestea, cu toate că, alături cu, la fel cu. V. Cu valoare de conj.: șoarecele cu pisica. — Lat. cum.

    Definiții din: DEX. Sursa: dexonline.ro

    DEX: Date preluate de pe dexonline.ro