Sări la conținut
    Înapoi

    conjugare

    Definiție AINeverificată

    Modificare a formei unui verb după mod, timp, persoană și număr; totalitatea acestor forme.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    Felul în care un verb își schimbă forma, în funcție de timp, persoană și alte categorii gramaticale.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    Conjugarea arată cum se schimbă un verb: eu fac, tu faci, el face, făceam, voi face etc.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    Garderoba verbului: își schimbă forma după cine face acțiunea și când o face.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    Schimbările prin care trece un verb ca se potrivească la persoană, timp și restul regulilor.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    Mai pe largNeverificată

    Conjugarea este schimbarea formei unui verb în funcție de diferite categorii gramaticale, mai ales persoană, număr, timp, mod și, în unele situații, gen. Prin conjugare se obțin formele pe care verbul le are în vorbire și în scris. Termenul poate desemna atât procesul de modificare a verbului, cât și ansamblul formelor pe care acesta le poate avea. De exemplu, când spunem a mergese conjugă, ne referim la forme precummerg”, „mergi”, „mergeamsauvoi merge”. În gramatică, „conjugaremai poate numi și o clasă de verbe grupate după felul în care se formează aceste forme. Sensul exact depinde de context.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    Definiții(1)

    CONJUGÁRE, conjugări, s.f. 1. Acțiunea de a (se) conjuga și rezultatul ei. 2. Flexiunea verbului. ✦ Categorie de verbe cu aceeași terminație la infinitiv, care se conjugă în mod asemănător. 3. Fig. Îmbinare, împletire. 4. (Biol.) Forma cea mai simplă de fecundație, care constă în unirea temporară a două microorganisme. — V. conjuga.

    Definiții din: DEX. Sursa: dexonline.ro

    DEX: Date preluate de pe dexonline.ro