Sări la conținut
    dex-ai.robeta
    Înapoi

    carte

    substantiv feminin

    Definiție AINeverificată

    Scriere tipărită și legată sau broșată în volum; prin extensie, registru, carnet ori document, iar în unele contexte și fiecare piesă dintr-un pachet de joc.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    Carte este, în primul rând, un volum tipărit pe care îl citești. Cuvântul mai poate însemna și un carnet, un document sau o carte de joc.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    O carte e de obicei un volum de citit, dar termenul se folosește și pentru unele acte, carnete sau pentru cărțile de joc.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    Obiectul care, de regulă, se citește; uneori însă se și joacă, se ștampilează sau se poartă în buzunar.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    În mod normal, „carte” e volumul de citit, dar poate fi și actul, carnetul sau cartonul ăla din pachetul de joc.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    Mai pe largNeverificată

    „Carte” denumește, în sensul cel mai obișnuit, o scriere tipărită și legată ori broșată în volum, destinată citirii. Tot de aici vin și unele expresii legate de învățătură, cultură și felul corect de a face sau de a spune ceva. Cuvântul are însă și alte întrebuințări importante. Poate însemna registru sau, mai ales în construcții precum „carte de membru” ori „carte de muncă”, un carnet sau un document care atestă identitatea, apartenența sau anumite drepturi. De asemenea, poate desemna o bucată de carton tipărită folosită ca invitație, permis, carte poștală sau carte de vizită. În alt sens, „carte” este fiecare piesă dintr-un pachet de joc. În limba mai veche și populară, termenul putea însemna și scrisoare, ordin scris sau act doveditor.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    Definiții(1)

    CÁRTE, cărți, s.f. I. 1. Scriere cu un anumit subiect, tipărită și legată sau broșată în volum. ✧ Carte albastră (sau albă, neagră etc.) = publicație oficială a unui guvern care conține documente justificative privitoare la o problemă politică. ✧ Expr. A vorbi (sau a spune) ca la (sau ca din) carte = a vorbi ca un om învățat; a vorbi așa cum trebuie; a face caz de erudiția sa, a fi pedant. A se pune pe carte = a se apuca serios de învățat. Cum scrie la carte = așa cum trebuie, cum se cere. Om de carte = persoană care citește, studiază mult; cărturar. ✦ Diviziune mai mare decât un capitol a unei scrieri de proporții mari. 2. Fig. Cunoștințe de scriere și de citire; învățătură, știință, cultură. Ai carte, ai parte. 3. Registru. II. 1. (Urmat de determinări introduse prin prep. „de”) Carnet cu date personale, care atestă sau conferă unei persoane anumite drepturi. Carte de membru. ✧ Carte de muncă = document (în formă de caiețel) care cuprinde date privitoare la activitatea unei persoane (vechime în muncă, locul de muncă) și care servește acesteia pentru anumite drepturi (pensie, retribuție, concediu etc.); carnet de muncă. 2. Bucată de carton, cu însemnări scrise sau tipărite, căreia i se dau diferite întrebuințări: pentru corespondență (carte poștală), ca permis de intrare la un concert, la o bibliotecă (carte de intrare) indicând numele (profesia, adresa etc.) unei persoane (carte de vizită) etc. ✦ Fiecare dintre cele 52 sau 32 de cartoane dreptunghiulare, diferențiate după culorile, semnele și figurile imprimate pe ele și întrebuințate la anumite jocuri de noroc. ✧ Expr. A da cărțile pe față = a-și arăta gândurile sau planurile, a spune adevărul. A(-și) juca ultima carte = a face o ultimă încercare (riscând) în vederea atingerii unui scop. A juca cartea cea mare = a depune toate eforturile și a se avânta cu toate riscurile într-o confruntare (disperată) în scopul atingerii unui ideal. A da în cărți = a ghici viitorul cu ajutorul cărților de joc. III. (Înv. și pop.) 1. Scrisoare. 2. Ordin scris, emis de o autoritate. 3. Act scris, document; dovadă. ✧ Carte de judecată = hotărâre, sentință judecătorească. — Refăcut din cărți (pl. lui *cartă < lat. charta), prin analogie cu parte-părți; (II) din fr. carte.

    Definiții din: DEX. Sursa: dexonline.ro

    DEX: Date preluate de pe dexonline.ro