Sări la conținut
    dex-ai.robeta
    Înapoi

    animal

    substantiv ambigen

    Definiție AINeverificată

    Ființă vie din regnul animal, de obicei capabilă de mișcare și de reacție la mediul înconjurător.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    Ființă vie care nu este plantă și care, de regulă, se poate mișca și simți ce se întâmplă în jur.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    O vietate care trăiește, se mișcă și reacționează la ce e în jur, spre deosebire de plante.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    Vietatea care nu stă în ghiveci și, de obicei, umblă singură.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    O ființă vie din categoria celor care se mișcă, simt și nu-s plante.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    Mai pe largNeverificată

    Animalul este o ființă vie care aparține regnului animal. În mod obișnuit, animalele se hrănesc, cresc, se reproduc, se pot mișca și reacționează la mediul din jur. Cuvântul se folosește atât pentru animalele sălbatice, cât și pentru cele domestice. În vorbirea curentă, termenul îi include de obicei pe toți membrii lumii animale, în opoziție cu plantele, ciupercile sau alte forme de viață. În unele contexte, „animal” poate fi folosit și cu sens mai restrâns, pentru a desemna o vietate necuvântătoare, mai ales prin opoziție cu omul. Sensul exact depinde de formulare și de context.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    Definiții(1)

    ANIMÁL, -Ă, animali, -e, s.n., adj. 1. S.n. Ființă organizată, uni- sau pluri­celula­ră, înzestrată cu facultatea de a simți și de a se mișca; p. restr. vietate, jivină, dobitoc. 2. S.n. Om brutal, grosolan, josnic, care se poartă ca un animal (1). 3. Adj. De ani­mal (1), propriu animalelor. Căldură animală. ✦ De natură organică. Cărbune animal. — Din fr. animal, lat. animalis.

    Definiții din: DEX. Sursa: dexonline.ro

    DEX: Date preluate de pe dexonline.ro