Sări la conținut
    Înapoi

    absolutiza

    Definiție AINeverificată

    A considera sau a prezenta ceva ca fiind absolut, definitiv ori valabil fără excepții.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    A vedea un lucru ca fiind singurul adevărat sau complet sigur, fără accepți nuanțe ori excepții.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    A lua ceva drept adevăr total și a nu mai lăsa loc pentru alte variante sau puncte de vedere.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    A transforma unpoateîntr-unsigur și gata”.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    A pune un lucru pe modulăsta e adevărul final, fără discuții”.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    Mai pe largNeverificată

    A absolutiza înseamnă a trata o idee, o regulă, o valoare sau o situație ca fiind absolută, adică perfect valabilă, definitivă și fără excepții. Verbul se folosește mai ales când cineva simplifică prea mult realitatea și ignoră nuanțele. De obicei, termenul are o nuanță critică: sugerează un fapt, o opinie sau un principiu este ridicat la rang de adevăr universal, deși lucrurile pot fi mai complexe. Se poate spune despre persoane, judecăți, teorii sau atitudini. În uz curent, a absolutiza înseamnă, pe scurt, a exagera caracterul general și incontestabil al unui lucru.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    Definiții(1)

    ABSOLUTIZÁ, absolutizez, vb. I. Tranz. A atribui în mod eronat unui fapt sau unei idei o valoare absolută prin ignorarea caracterului relativ, condi­ționat, limitat de celelalte laturi sau însușiri ale faptului sau ideii respective; a considera în mod greșit o latură a unui lucru ca o entitate de sine stătătoare, rupând-o de ansamblul căreia îi aparține. — Absolut + suf. -iza.

    Definiții din: DEX. Sursa: dexonline.ro

    DEX: Date preluate de pe dexonline.ro