Sări la conținut
    dex-ai.robeta
    Înapoi

    împuternici

    verb conjugarea IV

    Definiție AINeverificată

    A da cuiva puterea sau dreptul de a acționa în numele altcuiva ori de a îndeplini o anumită sarcină.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    A da cuiva voie și dreptul să facă ceva în numele tău sau al altcuiva.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    A autoriza pe cineva să te reprezinte sau să se ocupe de ceva pentru tine.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    A-i da cuiva cheia oficială ca să rezolve treaba în locul tău.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    A-i da cuiva undă verde să miște lucrurile în numele tău.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    Mai pe largNeverificată

    A împuternici înseamnă a da unei persoane autoritatea, dreptul sau mandatul de a acționa în numele altei persoane, al unei instituții sau într-o anumită situație. Ideea centrală este aceea de autorizare oficială sau explicită. Verbul se folosește mai ales când cineva este desemnat să reprezinte, să semneze, să decidă sau să rezolve anumite chestiuni pentru altcineva. Poate avea sens juridic, administrativ sau practic, dar și în contexte obișnuite, când unei persoane i se încredințează în mod clar o responsabilitate. În uz, accentul cade pe faptul că persoana împuternicită nu acționează doar din proprie inițiativă, ci în baza unui drept primit de la altcineva.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    Definiții(1)

    ÎMPUTERNICÍ, împuternicesc, vb. IV. Tranz. 1. A da cuiva puterea de a face ceva. ✦ (Jur.) a da mandat, a autoriza. 2. Tranz. și refl. (Înv. și pop.) A da sau a prinde putere, a(-și) reface forțele, a (se) face mai puternic; a (se) întări. — În + puternic.

    Definiții din: DEX. Sursa: dexonline.ro

    DEX: Date preluate de pe dexonline.ro